Având în vedere starea de urgență instaurată pe teritoriul țării noastre, în contextul pandemiei de COVID-19 și a Decretului Președintelui României nr. 195/2020, dar și ordonanțelor militare emise în România în ultimele zile, pare din ce în ce mai probabilă, cel puțin la nivel local, izbucnirea unei crize.

În vederea atenuării efectelor acestei crize, Guvernul și Parlamentul României au adoptat o serie de măsuri fiscale menite să vină în sprijinul mediului de afaceri.

Astfel, prin Ordonanța de urgență nr. 29/2020 privind unele măsuri economice și fiscal-bugetare (în continuare, „Ordonanța de urgență”), Ministerul Finanțelor Publice a stabilit, ca fiind prioritare, următoarele măsuri:

• nu se calculează și nu se datorează dobânzi si penalități de întârziere pentru obligațiile fiscale scadente începând cu data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență și neachitate până la 30 de zile după încetarea stării de urgență;

• obligațiile fiscale anterior menționate nu sunt considerate obligații fiscale restante;

• se suspendă sau, în cazul în care nu au fost deja demarate, nu vor începe măsurile de executare silită prin poprire a creanțelor bugetare, cu excepția executărilor silite care se aplică pentru recuperarea creanțelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătorești pronunțate în materie penală. Măsurile de suspendare a executării silite prin poprire asupra sumelor urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești se aplică, prin efectul legii, de către instituțiile de credit sau terții popriți, fără alte formalități din partea organelor fiscale. 

Conform Ordonanței de urgență, aceste măsuri fiscale încetează în termen de 30 de zile de la data încetării stării de urgență.

În schimb, Agenția Națională de Administrare Fiscală a anunțat că renunță la măsura prelungirii termenului de depunere a declarațiilor fiscale de la 25 martie, justificarea fiind, cel mai probabil, aceea că declarațiile se pot depune și online. Totuși, nu vor fi sancționați contribuabilii care vor depune declarațiile cu depășirea acestui termen.

• plata impozitelor locale se amână de la 31 martie 2020 până la 30 iunie 2020;

• termenul de depunere a declarației privind beneficiarul real, pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, se prelungește cu 3 luni de la data încetării stării de urgență, iar, pe durata stării de urgență, se suspendă depunerea acestei declarații.

• debitorul care dorește să își restructureze obligațiile bugetare are obligația de a notifica organul fiscal competent cu privire la intenția sa, în perioada 1 februarie 2020 – 31 iulie 2020, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai beneficia de restructurarea obligațiilor bugetare, și se adresează unui expert independent în vederea întocmirii unui plan de restructurare și a testului creditorului privat prudent.

Solicitarea de restructurare menționată mai sus și prevăzută la art. 5 din Ordonanța de urgență se poate depune până la 30 octombrie 2020, sub sancțiunea decăderii.

De asemenea, prin Ordonanța de urgență nr. 30/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecției sociale în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 (în continuare, „Ordonanța de urgență 30”), a fost modificată și completată Legea nr. 19/2020 privind acordarea unor zile libere părinților pentru supravegherea copiilor, în situația închiderii temporare a unităților de învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 209 din 14 martie 2020 (în continuare, „Legea nr. 19/2020”).

În concret, prin aceste acte normative se acordă zile libere unuia dintre părinți pentru supravegherea copiilor, în situația suspendării cursurilor sau închiderii temporare a unităților de învățământ unde aceștia sunt înscriși, ca urmare a condițiilor meteorologice nefavorabile sau a altor situații extreme decretate de așa manieră de către autoritățile competente cu atribuții în domeniu.

Prevederile Legii nr. 19/2020 și, implicit, ale Ordonanței de urgență 30 nu se aplică în cazul persoanelor ale căror raporturi de muncă sunt suspendate pentru întreruperea temporară a activității angajatorului sau în cazul soțului/soției acestora, în condițiile art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 — Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, aceste prevederi nu se aplică nici în cazul în care celălalt părinte nu realizează venituri din salarii și asimilate salariilor, venituri din activități independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură, supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Cererea depusă de părinte va fi însoțită de o declarație pe propria răspundere a celuilalt părinte, din care să rezulte că acesta nu a solicitat la locul său de muncă zile libere ce i s-ar cuveni potrivit Legii nr. 19/2020 și nici nu se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 1 alin. (33), precum și de o copie a certificatului/certificatelor de naștere al/ale copilului/copiilor. Această prevedere privind declarația nu se aplică persoanei singure din familia monoparentală, definită în condițiile art. 3 din Legea nr. 277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei.

Potrivit Legii nr. 19/2020, acordarea zilelor libere pentru angajațiidin unitățile sistemului energetic național, din unitățile operative de la sectoarele nucleare, din unitățile cu foc continuu, din unitățile de asistență̆ socială, de telecomunicații, ale radioului și televiziunii publice, din transporturile pe căile ferate, din unitățile care asigură transportul în comun și salubritatea localităților, precum și aprovizionarea populației cu gaze, energie electrică, căldură și apă, comerț̦ alimentar, producție și distribuție medicamente și echipamente sanitare, distribuție carburanți, personalul din cadrul unităților farmaceutice se realizează̆ doar cu acordul angajatorului.

În aceste cazuri, angajatorii acordă zilele libere doar după̆ epuizarea opțiunilor prevăzute de reglementările legale în vigoare pentru desfășurarea activității și cu obligația asigurării continuității activității, respectiv prin programe individualizate de lucru, munca în schimburi, munca la domiciliu și telemunca.

Indemnizația pentru fiecare zi liberă se plătește din capitolul aferent cheltuielilor de personal din bugetul de venituri și cheltuieli al angajatorului și este încuantum de 75% din salariul de bază corespunzător unei zile lucrătoare, dar nu mai mult de corespondentul pe zi a 75% din câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Indemnizația este supusă impozitării și plății contribuțiilor de asigurări sociale, iar, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a actului normativ, Guvernul va trebui să aprobe, prin hotărâre, procedurile aferente decontării sumelor privind plata indemnizației.

Astfel, pentru clarificare, angajatorul suportă impozitele și contribuțiile sociale, iar statul român suportă indemnizația netă.

Apreciem că aceste măsuri sunt bine venite și creează pentru mediul de afaceri oportunitatea efectivă de a se redresa mai ușor după încetarea stării de urgență, în situația în care companiile din România vor întâmpina dificultăți financiare.

Avocat Alexandru CREȚU

Senior Associate, STOIAN PARTNERS