Considerații generale

Secretul bancar a fost un element esențial în funcționarea instituțiilor de credit, încă de la apariția acestora. Sintetic, conținutul acestui concept are o dublă dimensiune: așteptarea clientului ca informațiile privind conținutul și utilizarea resurselor sale financiare derulate prin bancă să nu fie făcute publice și obligația corelativă a băncii de a păstra confidențialitatea asupra acestor aspecte. Modalitățile în care a evoluat instituția secretului bancar au variat istoric și cultural. Fără a constitui tema acestui articol, notez doar faptul că acordul semnat între Uniunea Europeană și Elveția în mai 2015 a generat o primă mare ruptură în definirea tradițională a acestei instituții.

Având în vedere importanța deosebită a secretului profesional în domeniul bancar, legiuitorul român ( Prin OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit şi adecvarea capitalului.) reglementează, iar instanțele de judecată din România statuează inviolabiltatea acestuia, cu anumite excepții expres prevăzute de lege.

În sensul celor de mai sus, instituţiile de credit din România, precum si sucursalele din România ale instituţiilor de credit din alte state membre ale Uniunii Europene au obligația de a păstra confidenţialitatea asupra tuturor faptelor, datelor şi informaţiilor referitoare la activitatea desfăşurată, precum şi asupra oricărui fapt, dată sau informaţie, aflate la dispoziţia sa, care privesc persoana, proprietatea, activitatea, afacerea, relaţiile personale sau de afaceri ale clienţilor ori informaţii referitoare la conturile clienţilor (solduri, rulaje, operaţiuni derulate), la serviciile prestate sau la contractele încheiate cu clienţii.

Client al unei instituţii de credit constituie:

1. orice persoană cu care, în desfăşurarea activităţilor sale specifice, instituţia de credit a negociat o tranzacţie, chiar dacă respectiva tranzacţie nu s-a finalizat şi
2. orice persoană care beneficiază de serviciile unei instituţii de credit, inclusiv persoanele care au beneficiat în trecut de serviciile unei instituţii de credit.

De asemenea, conform reglementărilor Băncii Naționale a României, orice instituţie de credit sau o instituţie financiară nebancară care emite şi pune la dispoziţie instrumente de plată electronică (i.e. carduri bancare), pe baza unui contract încheiat cu deținătorii instrumentelor respective, este obligată să asigure confidenţialitatea datelor privind deţinătorul instrumentului de plată electronică şi a tranzacţiilor pentru care a primit cererea de autorizare, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare privind secretul profesional bancar şi ale legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal.

Banca Națională a României

Menționăm, încă de la început, faptul că Banca Națională a României (în continuare ”BNR”) este ținută, la rândul ei, de obligațiile prevăzute de legislația aplicabilă în domeniul secretului bancar.

Cu toate acestea, anumite acte normative aplicabile instituţiilor de credit acordă Băncii Naţionale a României posibilitatea de a schimba informaţii cu autorităţile competente din celelalte state membre şi să transmită informaţii Comitetului European pentru Risc Sistemic şi Autorităţii Bancare Europene.

Informaţiile astfel primite de BNR sunt supuse cerinţelor referitoare la secretul profesional.

În sensul celor de mai sus, BNR poate furniza informaţii autorităţilor competente din alte state membre doar dacă informaţiile primite de respectivele autorităţi sunt supuse unor cerinţe de păstrare a secretului profesional similare celor prevăzute de legislația României. De asemenea, BNR va comunica Comisiei Europene şi statelor membre numele autorităţilor din România care au dreptul primi informaţii.

Totodată, BNR poate utiliza informaţiile ce constituie secret profesional doar în exercitarea atribuţiilor sale de supraveghere a instituţiilor de credit şi numai în următoarele situaţii:

1. examinarea îndeplinirii condiţiilor de autorizare a instituţiilor de credit şi facilitarea verificării, pe baza individuală şi/sau consolidată, a condiţiilor de desfăşurare a activităţii instituţiilor de credit, în special cu privire la lichiditate, solvabilitate, expuneri mari, proceduri administrative şi contabile şi mecanisme de control intern;
2. aplicarea de sancţiuni;
3. contestarea actelor emise de Banca Naţională a României;
4. în cadrul unor proceduri judiciare sau a prevederilor altor legi aplicabile instituţiilor de credit.

De asemenea, poate să schimbe informaţii cu:

1. autorităţile responsabile cu supravegherea altor organizaţii financiare, a întreprinderilor de asigurare şi a pieţelor financiare din România şi din celelalte state membre;
2. autorităţile sau organismele responsabile cu menţinerea stabilităţii sistemului financiar în statele membre, prin utilizarea reglementărilor macroprudenţiale;
3. autorităţile sau organismele de reorganizare care au ca scop protejarea stabilităţii sistemului financiar;
4. sistemele de protecţie contractuală sau instituţională, conform Regulamentul (UE) nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții;
5. organismele din România şi din celelalte state membre, implicate în falimentul şi lichidarea instituţiilor de credit, precum şi în alte proceduri similare;
6. auditorii financiari, din România şi din celelalte state membre, ai instituţiilor de credit, firmelor de investiţii, întreprinderilor de asigurare, precum şi ai altor instituţii financiare.

În îndeplinirea atribuţiilor sale, BNR şi membrii organelor sale de conducere nu vor solicita sau primi instrucţiuni de la autorităţile publice sau de la orice altă instituţie sau autoritate.

Cu toate acestea, pentru îndeplinirea angajamentelor rezultate din acorduri, tratate sau convenţii la care România este parte, Banca Naţională a României colaborează cu autorităţile din ţară şi din străinătate prin furnizarea de informaţii, adoptarea de măsuri corespunzătoare sau în orice alt mod compatibil cu prezenta lege.

În scopul aplicării prevederilor din legislaţia privind activitatea bancară referitoare la colaborarea cu autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene, BNR va asigura condiţiile necesare pentru realizarea schimbului de informaţii cu aceste autorităţi. Informaţiile care vor fi furnizate autorităţilor competente din statele membre vor face obiectul cerinţelor referitoare la secretul profesional.

De asemenea, BNR poate încheia acorduri de colaborare care se referă la schimbul de informaţii şi cu autorităţile competente din terţe ţări sau cu alte autorităţi sau organisme din terţe ţări, în condiţiile în care informaţiile furnizate sunt supuse unor cerinţe referitoare la păstrarea secretului profesional. Schimbul de informaţii trebuie să fie circumscris exclusiv scopului îndeplinirii sarcinilor care le revin autorităţilor şi organismelor respective în domeniul supravegherii. Informaţiile primite de la un stat membru pot fi furnizate numai cu acordul expres al autorităţii competente de la care au fost obţinute şi numai pentru scopurile pentru care acordul a fost obţinut.

Schimbul de informaţii se va realiza cu respectarea următoarelor cerinţe minime:

1. informaţiile vor fi utilizate de către aceste autorităţi, exclusiv în scopul îndeplinirii sarcinilor de supraveghere;
2. informaţiile primite sunt supuse cerinţelor referitoare la păstrarea secretului profesional;
3. informaţiile primite de la un stat membru pot fi furnizate numai cu acordul expres al autorităţii competente de la care au fost obţinute şi numai pentru scopurile pentru care acordul a fost obţinut.

BNR poate, de asemenea, realiza schimburi de informații în vederea îndeplinirii unor scopuri precise.

Astfel, spre exemplu, în domeniul depistării şi investigării încălcărilor legislaţiei privind societăţile comerciale, în scopul întăririi stabilităţii financiare şi păstrării integrităţii sistemului financiar, BNR poate să colaboreze, inclusiv prin realizarea schimbului de informaţii, cu autorităţile sau organismele cu competenţe legale în domeniu. Schimbul de informaţii se va realiza cu respectarea următoarelor cerinţe minime:

1. informaţiile vor fi utilizate de către aceste autorităţi, exclusiv în scopul îndeplinirii atribuţiilor;
2. informaţiile primite sunt supuse cerinţelor referitoare la păstrarea secretului profesional;
3. informaţiile primite de la un stat membru pot fi furnizate numai cu acordul expres al autorităţii competente de la care au fost obţinute şi numai pentru scopurile pentru care acordul a fost obţinut.

În final, precizăm că, pentru necesităţile proprii, BNR elaborează studii şi analize privind moneda, cursul de schimb, creditul şi operaţiunile sistemelor de plăţi şi ale instituţiilor de credit. Strict pentru elaborarea studiilor anterior menționate, BNR are în vedere anumite informații de natura secretului bancar.

Considerații finale

Deși este ținută de obligația de a păstra secretul bancar, BNR poate utiliza și face schimb de informații de natura secretului bancar exclusiv în anumite scopuri și doar cu îndeplinirea anumitor condiții imperative.

Menționăm, cu titlu de exemplu, că nu reprezintă încălcări ale obligaţiei de păstrare a secretului profesional publicarea de către BNR a rezultatelor simulărilor de criză efectuate şi transmiterea rezultatelor acestor simulări către Autoritatea Bancară Europeană, în vederea publicării de către aceasta a rezultatelor simulărilor de criză efectuate la nivelul Uniunii.

În calitatea de sa de organ de control, în cazul nerespectării obligaţiei de confidenţialitate cu privire la secretul bancar, BNR poate aplica sancţiuni instituțiilor de credit sau persoanelor responsabile de încălcarea acestei obligaţii.

Alexandru CREȚU

Senior Associate