Propunerea legislativă ce are în vedere modificarea Legii nr. 287/2009 privind Codul civil a fost înregistrată în luna aprilie 2022 la Camera Senatului, actul normativ fiind adoptat marți, 13 iunie 2023 în plenul Camerei Deputaților, for decizional, fiind trimis spre promulgare președintelui României, urmând ca noile prevederi să fie publicate în Monitorul Oficial.

Principalele modificări aduse legii arendei vin în sprijinul arendașului, asigurându-i un cadru legislativ stabil în vederea dezvoltării, accesării de fonduri europene, credite bancare și investiții pe termen lung asupra terenului agricol.

Astfel, una dintre cele mai importante modificări aduse legii vizează durata contractului de arendare care nu va putea fi mai mică de 7 ani, prevedere ce se v-a aplica cu precădere asupra contractelor noi, conferind arendașului siguranță și stabilitate în scopul efectuării cheltuielilor aferente cultivării și recoltării terenului.

 Așa cum se specifică în propunerea legislativă, art. 1837 C. civ. și titlul se vor modifica și vor avea următorul conținut, „Durata arendării. Durata arendării este de minimum 7 ani și se consideră a fi făcută pe toată perioada necesară recoltării fructelor pe care bunul agricol urmează să le producă”.

Printe modificările și amendamentele privind Legea nr. 287/2009 C. civ., art. II, stipulează faptul că ”Durata contractelor de arendare încheiate înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi rămâne valabilă până la încetarea acestora”

Necesitatea unei astfel de prevederi reiese din nevoia protejării investiției făcute terenului de către arendaș, deoarece așa cum au susținut inițiatorii propunerii, investiția trebuie realizată în baza unui cadru stabil pentru a-și putea amortiza cheltuielile, lucru ce se poate îndeplini prin specificarea unei durate minime a contractelor de arendă.

În același sens, art. 1848, alin. (2) C. civ., ce prevede ”Dacă durata contractului de arendare este de un an sau mai scurtă, termenele de refuz al reînnoirii prevăzute la alin. (1) se reduc la jumătate”, va rămâne fără aplicabilitate și se va abroga.

Totodată, vor fi instituite modificări și asupra caracterului executoriu al contractului de arendă, unde art. 1845 C. civ. va dispune ”Contractele de arendare încheiate în formă autentică, precum şi cele înregistrate la consiliul local constituie, în condiţiile legii, titluri executorii pentru plata arendei la termenele şi în modalităţile stabilite în contract; neplata în termenul prevăzut în contractul de arendare duce la rezilierea unilaterală a acestuia”.

De asemenea, o altă modificare importantă adusă Legii nr. 287/2009 privind Codul civil constituie interdicția de a subarenda prevăzută de art. 1847, alin. (2) „Subarendarea totală sau parțială este interzisă sub sancţiunea nulităţii, cu excepţia schimbului de utilizare a terenului între arendași.”

Noua legislație va clarifica și anumite situații incerte ce au creat numeroase probleme în practica judiciară, respectiv cazurile speciale de încetare sau de menținere a contractelor, unde în urma modificărilor aduse va fi stabilit următorul conținut:

”Art. 1850, alin. (1), Contractul de arendare încetează înainte de împlinirea termenului prin incapacitatea sau falimentul arendaşului ori prin neplata arendei în termenul prevăzut în contract.

(2) În cazul decesului arendatorului, moștenitorii sunt obligați să mențină contractul de arendare pe durata încheiată cu arendașul.

(3) În cazul vânzării terenului, cumpărătorul este obligat să menţină contractul de arendare până la expirarea termenului de valabilitate.”

Prin urmare, în urma votului decizional al Camerei Deputaților asupra modificărilor aduse Legii nr. 287/2009 privind Codul civil a fost creat un cadru legislativ favorabil arendașilor și a dezvoltării terenurilor agricole din România, lucru ce va contribui în mod direct la creșterea economiei și a producției asupra culturilor și recoltelor din țară.

Izabella Ilie, avocat stagiar