În situația în care în urma formulării unei contestații la executare, instanța de judecată decide, cu titlu definitiv că executarea silită declanșată împotriva debitorului nu întrunește toate condițiile prevăzute de lege (cu titlu de exemplu, a fost încuviințată pentru un debit care nu exista), caracterul nelegal al acestei proceduri fiind constatat în mod definitiv printr-o hotărâre judecătorească, se naște întrebarea referitoare la termenul în care debitorul poate solicita repararea eventualului prejudiciu suferit și momentul de la care acesta începe să curgă.

Potrivit art. 2.500 alin. (1)  C. civ., Dreptul material la acţiune, denumit în continuare drept la acţiune, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar conform art. 2517 C. civ., termenul general de prescripție este de 3 ani.

Dispozițiile art. 2.528 alin. (1) C. civ., reglementează faptul că, Prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea.

Astfel cum reiese din dispozițiile art. 632 alin. (1) C. civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu iar potrivit alin. (2), constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633 C. civ., hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.

Pe de altă parte, potrivit art. 633 pct. 1 C. civ., Sunt hotărâri executorii: 1. Hotărârile date în apel, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I, Sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (…). De asemenea, conform art. 634 alin. (2) C. civ., Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori a recursului sau, după caz, la data pronunțării.

Raportat la dispozițiile legale menționate, apare că debitorul își poate exercita dreptul la justiție în sensul de a obține repararea prejudiciului în termenul general de 3 ani care curge de la data pronunțării hotărârii civile definitive, acesta reprezentând momentul de la care a cunoscut atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.

Av. Evelina Climinte, Partener Stoian și Asociații